Program sala

Ruxandra Donose

Gioacchino Rossini - La Cenerentola - aria Angelinei, actul II ("Nacqui all'affanno. Non piu mesta").

Opera bufa în care spiritualitatea muzicala rossiniana continua seria lucrarilor sale de mare popularitate, în La Cenerentola, personajele schimba identitatea din basmul original, dar nu si istoria. Finalul fericit reprezinta, pentru toti, dezlegarea enigmei. Pentru interpreta principala însa, aria cu care se încheie opera este pagina cea mai redutabila ca virtuozitate a tehnicii de belcanto. Pe Ruxandra Donose, publicul românesc a auzit-o cu aria Angelinei în urma cu mai multi ani, la televiziune, în spectacolul înregistrat la Covent Garden, acum are sansa de a o auzi live.

Franz Lehar - Giuditta - aria Giudittei din actul I ("Meine Lippen, sie kuessen so heiss")

Un mare admirator al muzicii lui Giaccomo Pucini, Lehar s-a impus prin creatiile sale în primele patru decenii ale secolului trecut. Ideea sa despre spectacolul muzical îl conduce spre lucrari în care muzica este dominanta, apropiindu-se de genul operei, cu arii, duete, dansuri deosebit de împodobite cu melodii. Aria Giudittei, din ultima opereta a lui Lehar, are un farmec deosebit, compozitorul creând un portret muzical fermecator al eroinei, capabil sa-l cucereasca si pe tânarul ofiter Octavian, cu care aceasta va pleca într-o aventura, parasindu-l pe Manuele, sotul ei.

Bizet - Carmen - Habanera din actul I - ("L'amour est un oiseau rebelle")

O colectie de 25 de piese spaniole, "Fleurs d'Espagne", cu texte franceze, publicata de Sebastien Iradier la Paris în 1864, atrage interesul lui Georges Bizet, care va utiliza cântecul “El Arreglito" în opera Carmen , ca o sursa de inspiratie pentru Habanera, cântata de eroina în primul act al operei Carmen. Bizet a adaugat o nota indicatoare în partitura, privind autorul melodiei originale. Celebritatea ariei, care evoca un dans popular spaniol preluat din Cuba, este recunoscuta unanim, chiar daca destinul lui Iradier a fost acela de a muri în obscuritate.

Teodora Gheorghiu

Gioachino Rossini - Barbierul din Sevilla, Cavatina Rosinei din actul I ("Una voce poco fa")

Pentru muzica lui Rossini, lejeritatea desenului belcantist este caracteristica în construirea personajului feminin al operei, în care portretul Rosinei - Cavatina din actul II - se contureaza cu delicatete, umor si buna dispozitie, împodobind astfel celebra opera comica Barbierul din Sevilla cu un giuvaer de rara frumusete.

Johann Strauss fiul, Liliacul, Aria Adelei din actul III ("Spiel' ich die Unschuld vom Lande")

Adela este personajul feminin secund din opereta lui Strauss, datorita careia spectacolul primeste culoare si verva teatrala si o frumoasa reprezentare a vocii sopranei de coloratura în arii si ansambluri. Aria din actul III este o demonstratie de expresie si vocalitate, prin care Adela îsi lauda talentul, întruchipând pe rând mai multe ipostaze feminine pitoresti, de la tarancuta, la midineta si regina.

W. A. Mozart - Nunta lui Figaro Aria Susannei din actul IV ( "Giunse alfin il momento")

Personaj care dubleza figura Contesei, Susanna repezinta prin compotamentul sau muzical o solutie teatrala superioara muzical, pentru tipologia subretei. Ultima sa arie confera un lirism aparte personajului Susannei, care se afla între gluma si sentimentul de iubire fata de Figaro, viitorul ei sot.

Leontina Vaduva

Jules Massenet - Werther, Preludiu si Aria Charlottei din actul II ("Aria scrisorilor")

Ascensiunea sentimentelor de iubire pe care Charlotte ne nutreste fata de poetul Werher conduce spre o tensiune în care, cu tot sentimentul datoriei fata de logodnicul ei, tânara este dominata de tristetea lecturii unei scrisori primite de la cel iubit. Reciteste cuvintele sale si este profund marcata de cuvintele de despartire, capabile a crea presentimentul mortii poetului. Massenet realizeaza una dintre cele mai sentimentale arii de elegie emotionala pentru soprana.

Giuseppe Verdi - Otello, Aria Desdemonei ("Salce, salce") si rugaciunea Ave Maria din actul IV

Ultimul act al operei verdiene este consacrat în mare parte Desdemonei. Dominata de un presentiment al mortii, ea îsi aduce aminte de un cântec plin de tristete, ascultat în tinerete. Înaintea noptii, aceasta tristete se prelungeste prin rugaciunea Ave Maria, Desdemona implorând de la fecioara Maria salvarea de teama fata de gelozia lui Otello. Cortina întunericului ce o înconjoara îi va aduce însa mesajul trecerii în moarte.

Filaret Barbu - Ana Lugojana, Aria Anei din actul I ("Pe cararea dorului" )

Prezentata prima oara acum o jumatate de secol, opereta lui Filaret Barbu reprezinta un prim succes al muzicii românesti inspirate din viata si muzica lautarilor banateni. Pentru a conferi relief desfasurarii spectacolului, cu putin înaintea premierei compozitorul a adaugat în partitura înca doua momente solistice, apartinând Anei (prima interpreta fiind Silli Popescu) si lui Nica Iancu Iancovici (interpretat prima oara de Ion Dacian). Aria Anei este inspirata de un cântec banatean cu ecouri de vers si motive muzicale populare din repertoriul de catanie, amplificate vocal în maniera operetelor traditionale, cu un efect deosebit la public.

Duete

Teodora Gheorghiu - Ruxandra Donose

Léo Delibes - Lakmé - Duetul Lakmé-Mallika din actul I (Duetul Florilor - "Sous le dôme épais")

În ambianta poetica a lumii în care traieste Lakmé, tânara indianca intoneaza împreuna cu prietena ei un cântec în maniera de barcarola, admirând peisajul din preajma templului hindus. Compozitorul încearca sa contureze astfel decorul inspirator al operei sale cu subiect exotic.

Leontina Vaduva - Ruxandra Donose

Jacques Offenbach - Povestirile lui Hoffmann - Barcarola din actul II ("Belle nuit...")

Exista momente solistice, în opera romantica mai ales, în care vocile se întâlnesc, în postura de duet, doar pentru a obtine un efect ce se impune în atentia publicului. Ne aflam în orasul lagunelor. Orice relatie sentimentala sau nostalgica pare sa fie asemenea leganarii gondolelor pe ape. Cine aude, chiar si vede acest decor. Giulietta fredoneaza melodia, ceealalta voce o însoteste discret, ecourile le urmeaza cu reverberatii line. Poetul este fermecat, dispus sa iubeasca acompaniat de nonsalanta Barcarolei. Ce va urma ? Nu prea conteaza, publicul este multumit cu începutul actului venetian, iar Giulietta, Dapertutpo si diamantul sau vrajit, Hoffmann cu prietenul sau Niklause trec prin poveste fara graba. Spectatorii au primit de li se cuvenea cu conditia ca cele doua voci, cea de soprana si cea de mezzo-soprana, sa fi oferit, cântând frumos, „slagarul” operei lui Offenbach.

Teodora Gheorghiu - Leontina Vaduva

W.A. Mozart - Nunta lui Figaro - Duettino Contesa-Susanna din actul III ("Sull'aria... che soave zeffiretto")

În dorinta de a pedepsi comportamentul usuratic al Contelui Almaviva, Contesa Rosina si Susanna planuiesc sa realizeze o capcana în care acesta sa fie prins: o scrisoare de invitatie la presupusa întâlnire de seara cu Susanna, ce-i accepta avansurile sentimentale, este dictata de Contesa. Cele doua femei se amuza de farsa planuita.

Grigore Constantinescu